A few last words :)

This blog has been “shut down”. Reason: it’s not good enough 🙂

Am păstrat câteva din postările mele preferate și din cele mai citite.  Sper să vă placă la fel de mult cum mi-au plăcut și mie.

 

Forța să fie cu voi!

me – UNCUT

Mă aflu într-o lume în care nu îți mai dai seama ce este adevărat și ce este creat să vândă. Dacă aș putea să șterg fiecare propoziție scrisă anterior, mi-ar fi mult mau ușor să îmi continui ideile. De ce? Pentru că tind să recitesc într-un mod obsesiv, verificând în subconștient dacă sună bine. La fel ca în viață. Încerc să mă abțin din a face asta în fiecare secundă, însă din nefericire nu-mi iese de fiecare dată. Exact ca acum, “fiecare” se repetă prea curând poate. Ar trebui să nu-mi pese. De fiecare dată când nu-mi pasă, într-un mod paradoxal, fac lucrurile mai degajat și înzecit de bine. Bine, hai să nu spun “nu-mi pasă”,  “n-am griji” sună mai ok mă gândesc. În momentul ăsta nici nu mă interesează dacă acest text este corect din orice punct de vedere atât timp cât transmite ceva. Prea multe legi, prea multe restricții, prea multe constrângeri. Îmi place să vorbesc în propoziții scurte, uneori aparent fără sens. Unii m-ar considera incapabil să comunic, alții ar spune că sunt incult, sau poate tălâmb. Tălâmb e un cuvânt urât. Dincolo de sunetele ce-mi ies pe gură, coerente sau nu, se află… Iar mi-am îndreptat privirea spre începutul paragrafului… s#!t, I did it again. Gata, stop. Ridic privirea la rândul de mai sus să văd unde am rămas. Dincolo de sunetele coerente sau nu, ce-mi ies pe gură, se află un vulcan de sentimente, idei, dorințe, ambiții (prostești sau nu). În primă fază… S#!t! mi-a venit o idee super cum să îmi fac CV-ul! Și acum am o presimțire cum se va numi articolul ăsta și despre ce va fi. Dar îmi voi da seama mai încolo. În primă fază am crezut că într-adevăr mă prostesc, și nu mai știu cum să mă exprim. Sună atât de stupid. Într-adevăr, nemaian-trenând[wtf?! așa se scrie ‘nemaiantrenând’?] diverse abilități îți pierzi din eficacitate, dar dă-o-n mă-sa, vorbim despre f#cking comunicare! Scoți chestii pe gură în fiecare zi (la propriu. cuvinte), cum naiba să pierzi asta? Deci care să fie cauza? Mă gândesc la dezinteres. Nu în atât de multe momente în experiența asta a mea de “idealist paladin”(check this out ca să înțelegeți) mi s-a întâmplat să vărs efectiv paragrafe întregi de cuvinte bine alese și structurate. Îmi imaginez cum se adunau încet încet în fața mea într-un proiectil compact, care la ultimul punct se propulsa direct în capul receptorului. Boom! Headshot! iar apoi, auzindu-se pe fundal : M-M-M-M-MEGA KILLLL!!. Niște texte incisive aș putea spune. “Not bad!” cum ar exprima

Don’t you just hate… ?

1. hiting the wall when you’re aiming the water closet, in the morning
2. when the only thing missing from the groceries cart is the very reason for which you went shopping
3. when you start cleaning the floor with the wrong room “blocking” the only way to the bathroom
4.  having a boner in the most unapropriate moments
5. waking up next to her, uncapable of enjoying the morning because you have to leave for work
6. running out of bread when the only type of food that is in your fridge can’t be eaten without it
7. never figuring out the amount of cereal and milk needed in order not to finish one before the other
8. when you always eat your food cold, no matter how many times it was in the microwave oven, because you always find other stuff to do meanwhile it’s heating which takes longer than you set the timer
9. when your door bell rings every time you are NOT dressed
10. being poked in the balls by somebody’s purse, in a crowded subway
11. old people in public transport
12. running your lungs out to be there in time just to find out that she/he will be late?
13. that annoying ‘beep beep beep’ when the microwave  oven finished it’s “work
14. when you load new music on your mp3 player and somehow

Special

Îți place să blend in. Consideri că tot ce ai de oferit este prea valoros pentru a fi împărtășit cu oricine. Unele persoane care te cunosc îți spun că ești cameleonic. Ce ar trebui sa însemne asta? Te “dai” după lumea din jurul tău? Asta înseamnă că ești ipocrit uneori? Poate. În fond, ipocrizia este o formă de politețe exagerată, fără motiv. Sau asta înseamnă să fii lingușitor? Atunci când ai anumite interese, da. Deci ești “pe interes” defapt. Observi cât de subțiri sunt liniile dintre aceste etichete? Sunt atâtea opțiuni încât nu te poți hotărî ce fel ești. știu. Folosește-te de niște cuvinte cât mai vagi, interpretabile. În felul ăsta poți să jonglezi cu propria persoană de fiecare dată când o ștampila se îndreaptă vertiginos spre fruntea ta. “Sunt așa cum vreau eu să fiu!“, asta va transmite brandul tău personal. În culise, ești la fel de ușor etichetat ca marfa dintr-un magazin. Și dacă nici tu nu știi ce să scrii pe acele etichete, atunci ești cu adevărat pierdut. Să te cunoști atât de bine încât să-ți faci descrierea în 30 de secunde este un lucru mare. Dar ce farmec ar mai avea relația ta cu tine în acel moment? Trist ar fi să îți cunoști toată marfa, la fel de trist cum ar fi să o ții pe aceeași mereu. Dezamăgitor ar fi să te saturi de tine. Tratează-ți universul interior la modul propriu, ca pe un univers. Într-o continuă expansiune, cu mii de locuri nedescoperite și cu parametrii stricți în ce privește existența vieții. Învață să fii fascinat de your inner universe și podul către exterior se va clădi singur. Și ai grijă de el, pentru că va fi trafic greu. Și cutremure. Și inundații. Și ce calamitate îți mai trece prin minte. Asta așa, ca un point of view. Subiectul e altul.

Și vreau…

Și vreau să mănânc la KFC și să împart un meniu de 5 crispy mare cu tine și să vii lângă mine ca un copil să mă rogi să cer o chiflă mică și să te holbezi la casier și el să nu te bage în seamă și să mă întrebi dacă erai cute când erai mică și să te superi pe mine după ce ți-am răspuns că nu și să facem mișto unul de altul și eu să mă oftic și tu să mă împaci și eu să zic o prostie și apoi tu să te superi pe mine și eu să te iau în brațe și tu să te zbați ca un copil mic și răsfățat și să îți cumperi o sticlă de Cola, deși mie îmi place Pepsi și să îți fac poze pe furiș când ne plimbăm cu hidrobicicleta pe Herăstrău și să mâncăm o porție supradimensionată de gogoși glazurate și să ni se facă rău și să mă cert cu tine iar tu să pleci de una singură pe străzi și să îți văd fața de angry little kitten când te oftic și să mă iei la palme când te-ai săturat să fii supărată pe mine și vrei doar să mă săruți și să îți ia luni întregi să recunoști că îți place de mine și să mănânc înghețată dintre sânii tăi și să mergem în O’Hara să ne facem praf după 2 halbe de Guiness și una de nefiltrată și să nu mă lași să te iau de mână pe stradă și să râd de tine când îmi povestești lucruri random și să faci fețe ciudate când te pup subit și să mergi cu mine la mare și să mă lași să te dau cu cremă și să vin peste tine imediat după ce am ieșit din apă și tu să te oftici și să îmi spui că sunt stoopid și apoi să zâmbești și să îmi spui să te pup și să îți iei paranoia pentru că te simți atât de bine cu mine și să schimbi subiectul de fiecare dată când îți spun că m-am îndrăgostit de tine și